Despre plansul copiilor si cum gestionam crize de plans ale copiilor?
Tot mai multi parinti intampina dificultati in a gestiona crizele de plans ale copilului. Fie ca plange de foame, fie ca il doare ceva sau ca lucrurile nu sunt pe placul lui, crizele de plans sunt greu de suportat din punct de vedere emotional de catre parinti si tendinta imediata este aceea de a-l linisti pe copil.
De cele mai multe ori acest lucru se intampla prin urmatoarele tipuri de reactii: prin transmiterea unor mesaje verbale de forma: “Gata”. “Linisteste-te”. “Nu mai plange”. “Nu mai plange ca esti urat ”. “O sa rada copiii de tine daca mai continui asa”. “Oamenii puternici nu plang” sau prin actiuni concrete precum leganatul, introducerea suzetei si a mancarii in gurita, in special la bebelusi. Prin distragerea atentiei. “Uite mami ce jucarie frumoasa!” etc.
Indiferent de modalitatea pe care o utilizam in mod frecvent este important sa tineti cont ca toate aceste situatii conduc la reprimarea plansului.
De cele mai multe ori toate eforturile parintelui de a-l linisti pe copil par in zadar.
De ce? Pentru ca acesta se simte neinteles, neacceptat cu starea lui de tristete sau de furie. Acest aspect care ingreuneaza si mai mult situatia. Este important, de asemenea sa tinem cont de urmatoarele lucruri. De multe ori apeleaza la crize de plans ale copiilor deoarece nevoile de baza, fiziologice, de somn si de hrana nu sunt satisfacute sau il doare ceva.
Alteori cel mic plange pentru a obtine ceea ce isi doreste, in alte momente o face pentru a atrage atentia. Ca atare nevoile emotionale nu sunt implinite. Exista insa si situatii in care desi parintele analizeaza toate aceste aspecte si pare ca totul este in regula, copilul continua sa planga fara oprire.In aceasta situatie ar fi bine sa luam in considerare nevoia copilului de a se elibera prin plans de toate acele lucruri pe care le-a acumulat pe parcursul unei perioade de timp.
Si noi ca adulti de multe ori avem nevoie sa ne descarcam si sa ne eliberam de propriile frustrari, neputinte sau momente neplacute.
Insa, indiferent de cauza pentru care copilul plange ar fi bine sa invatam sa fim suportivi la plansul acestuia. Nu de putine ori cand noi adultii suntem tristi si vrem sa plangem ne simtim deranjati sau neintelesi cand cineva ne spune sa ne oprim din plans. Acelasi lucru se intampla si in cazul celor mici.

Sunt convinsa ca nu de putine ori ati incercat sa va linistiti copilul si parca plangea mai tare. Ei bine, copiii au nevoie sa ne simta empatici. Fie ca incercam sa punem limite, fie ca s-a ranit si ii doare, fie ca nu obtin ceea ce vor. Sau pur si simplu se descarca. Cea mai buna solutie este aceea de a-i lua pe cei mici in brate. Sa va exprimati parerea de rau in legatura cu starea lor.
De asemenea sa le dati voie sa planga, transmitandu-le mesaje cum ar fi: ”Poti sa plangi, mami este langa tine, imi pare rau ca esti trist sau furios…”.
Atitudinea empatica, plina de caldura si intelegere nu numai ca ii ofera sentimentul de acceptare si siguranta. Aceasta are un rol extrem de important in crearea unei relatii de incredere si deschidere.
Autor: Psiholog Vlasceanu Andreea