Blog

PLÂNSUL ȘI CRIZELE DE FURIE LA COPII

25/08/2024

unnamed

Plânsul ajută oamenii de toate vârstele să se elibereze de stres. În cazul bebelușilor nu este întotdeauna clar când plânsul este un mecanism de eliberare de stres, deoarece ei folosesc plânsul pentru a-și comunica nevoile imediate. Pe măsură ce cresc și limbajul devine principala modalitate prin care ei încearcă să se facă înțeleși putem spune că plânsul rămâne cu o funcție extrem de importantă aceea de a elibera copilul de experiențele traumatizante sau de frustrările, tensiunile, dezamăgirile acumulate pe parcursul zilei.

Neacceptarea plânsului își are originea în copilărie. Cei mai mulți dintre noi nu am fost lăsați să plângem suficient când am fost copii. Am primit mesajul că plânsul este inacceptabil, fapt care ne-a determinat să credem că o parte din noi nu este bună și am început să ne reprimăm emoțiile pentru a fi acceptați de părinții. Când cel mic nu se simte suficient de în siguranță pentru a-și descărca tensiunile interioare, pentru a scăpa de anxietate sau de stresul de peste zi va dezvolta mecanisme de reprimare a plânsului. 

De cele mai multe ori părinții apelează la diferite strategii de a opri plânsul acestuia de la distragerea constantă și focusarea atenției copilului către jucării până la oferirea suzetei, sânului sau oferirea de alimente ( în cazul bebelușilor și copiilor mici ).   

Un mediu de siguranță în care copilul își poate descărca emoțiile poate fi creat de părinte prin încercările constante de a-i conține emoțiile, de a le accepta, valida și oglindi.

De cele mai multe ori părinții apelează la diferite strategii de a opri plânsul acestuia de la distragerea constantă și focusarea atenției copilului către jucării până la oferirea suzetei, sânului sau oferirea de alimente. 

 Mesajul pe care copilul îl primește este:

  •  EU NU SUNT OK. CEVA ESTE GREȘIT LA MINE. VOI FACE TOT POSIBILUL SĂ NU MAI PLÂNG.

CE CAUZEAZĂ AGRESIVITATEA?

Există 2 factori majori care predispun ființa umană la violență. 

  1. Violența pe care a trăit-o agresorul însuși. Un copil care este bătut , plesnit, bruscat sau amenințat cu bătaia va avea el tendința de deveni el însuși violent. Abuzul sexual și neglijarea emoțională,dar și  acumularea unor suferințe minore ( stres ), neliniștile, dezamăgirile, frustrările copilăriei pot determina un copil să muște sau să lovească.
  2. Persoanei care manifestă un comportament agresiv nu i s-a permis să se elibereze de emoțiile rezultate din suferințe. Ea are sentimente neprocesate și neexprimate în legătură cu ce a trăit. Dacă un copil este victima violenței și a altor experiențe supărătoare, el va deveni agresiv dacă emoțiile rămân blocate sau reprimate.

Pentru a preîntâmpina violența trebuie în primul rând să avem grijă ca violența să nu mai ajungă la copii. Plânsul poate fi extrem de eficient in disiparea energiei agresive. Copiii suferă și acumulează stres chiar și în cele mai iubitoare familii. Este vital să acceptăm mecanismele lor de vindecare naturală prin plân și crize de furie. 

CUM PUTEM REACȚIONA LA COMPORTAMENTUL AGRESIV AL COPILULUI? 

1.Copiii violenți TREBUIE încurajați să plângă. Oprirea FERMĂ a manifestării violente a copilului printr-un NU hotărât poate fi soluția ideală pentru o eliberare sănătoasă prin lacrimi a furiei agresorului.

2. Ținutul ferm în brațe, dar cu dragoste poate fi singura cale de a opri un copil să acționeze violent. Imobilizarea fizică, fără durere îl va provoca să plângă, transformând mânia în lacrimi și va plânge în siguranță în brațele voastre. Succesul metodei consta în a-l face pe copil să se simtă suficient de în siguranță pentru a-și elibera emoțiile prin plâns, în loc să le exprime prin comportamente agresive față de alții. În același timp violența trebuie oprită cu hotărâre pentru a preveni orice formă de rănire. 

Ținutul în brațe cu cu fermitate și dragoste în același timp rezolvă ambele situații: oprește comportamentul violent și oferă apropierea și dragostea necesare copilului pentru a se simți în siguranță.

Agresivitatea este cauzată de obicei, de momente dificile sau de traume nevindecate.La baza comportamentului agresiv al copilui se află întotdeauna sentimente dureroase. Abuzul, neglijarea, disciplina autoritară, evenimente înfricoșătoare, traumele medicale  sau agresivitatea altor copii pot determina copiii să lovească , să muște sau să intimideze alți copii.

Unii copii nu au un istoric de traume majore, ci pur și simplu au fost expuși la multe supărări cotidiene, dezamăgiri, momente de suprastimulare sau nevoi neîmplinite.În loc să îi pedepsiți pentru comportamentul agresiv, căutați modalități de a-i ajuta să se descarce în siguranță de emoțiile dureroase. 

Sursa: Aletha Solter, Lacrimi și crize de furie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Mai multe articole

de pe Blog