Tulburarile depresive la copii si adolescenti

Elementul esential al episodului depresiv major il constituie o perioada de cel putin doua saptamani in cursul carora exista fie dispozitie depresiva, fie pierderea interesului sau placerii pentru aproape toate activitatile.

In copilarie, depresia reprezinta o tulburare de dispozitie caracterizata prin incapacitatea de a se distra sau de a se concentra, oboseala, activitate sau apatie extrema, plans, probleme de somn, modificari ale greutatii, acuze fizice, sentimentul lipsei de valoare, un sentiment prelungit al lipsei de prieteni sau ganduri frecvente despre moarte sau sinucidere (Papalia, Olds, Feldman, 2010).

La copii si adolescenti dispozitia poate fi mai curand iritabila decat trista; simptomele de nucleu ale unui episod depresiv major sunt aceleasi la copii si adolescenti, desi exista date care sugereaza ca proeminenta simptomelor caracteristice se schimba odata cu varsta. Anumite simptome, cum sunt acuzele somatice, iritabilitatea si izolarea sociala, sunt extrem de frecvente la copii, in timp ce lentoarea psihomotorie, hipersomnia si ideile delirante sunt mai putin frecvente in prepubertate decat in adolescenta si in perioada adulta.

          

            Depresia in copilarie depaseste tristetea normala, temporala, si apare la 2% din copiii de scoala primara; copiii deprimati tind sa provina din familii in care parintii au un grad ridicat de depresie, anxietate, abuz de substante sau comportament antisocial.

          In prezent, modificarile care anunta pubertatea apar de regula la 8 ani la fete si la 9 ani la baieti, si acest proces dureaza 3-4 ani la ambele sexe. Potrivit unei anchete efectuate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, 9 din 10 copii din tarile industrializate occidentale cu varsta intre 11 si 15 ani se considera sanatosi, dar multi adolescenti declara probleme de sanatate frecvente, cum ar fi durerea de cap, agitatia, senzatia de oboseala, sentimentul de deprimare (Scheidt, Overpeck, Whatt, Aszmann, 2000).

           La tineri, depresia apare mai ales sub forma iritabilitatii, a plictiselii sau a incapacitatii de a simti placere; in anul 2004, 9% dintre tinerii intre 12-17 ani avusesera cel putin un episod de depresie majora si numai 40% dintre ei fusesera tratati (Papalia, Olds, Feldman, 2010).

           Starea depresiva la aceasta varsta de obicei nu se exprima in mod direct, dar poate fi recunoscuta atunci cand constatam in timpul interviului ca adolescentul manifesta dezinteres pentru scoala, pentru relatiile cu prietenii sau alte activitati de petrecere a timpului liber, candva placute. De multe ori, iritabilitatea manifestata in interactiunile cu ceilalti inlocuieste starea depresiva;  de asemenea, pot aparea izolarea sociala, familiala sau afectiva, oboseala, sentimentul neputintei asociat cu

        

Bulimia nervoasa afecteaza circa 1-2% din populatia lumii, iar tulburarea de alimentatie compulsiva presupune consumul de alimente compulsiv si frecvent, dar fara post, exercitii fizice sau voma ulterior.

Specialistii in domeniu considera ca depresia de inferioritate si depresia de abandon reprezinta tablouri semiologice care sunt specifice adolescentei.

            Depresia de inferioritate se manifesta printr-o diminuare semnificativa a stimei de sine si prin complexe de inferioritate, iar depresia de abandon provoaca o angoasa la care adolescentul reactioneaza adesea, folosind mecanisme de aparare specifice subiectilor borderline: trecere la act, mecanisme de negare.

Fragment din cartea Psihodiagnoza si evaluarea clinica a copilului si adolescentului, autor Steliana Rizeanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *